Nu-mi ridic cât ar trebui faţa-nspre ceruri

Nu-mi ridic cât ar trebui faţa-nspre ceruri
Prea puţin îi cânt şi-l preamăresc
Dar mereu îmi reaminteşte cât mă iubeşte
De aceea mâinile-mi ridic şi Îl slăvesc

Tot ce-i în mine sfânt tot e-a Lui
De aceea vin să-i mulţumesc
Tot ce e-n mine sfânt tot e-a Lui
De aceea-l proslăvesc

Prea de multe ori mă simt zdrobit şi sufăr
Prea puţin mă aflu pe genunchi plângând
Dar de-atâtea ori mă lasă-n braţe
De aceea mâinile-mi ridic cântând

Prea puţin văd mâna Lui când mă ajută
Prea puţin aleg să gust Cuvântul Lui
Dar de multe ori mă mir şi cad pe gânduri
Oare cum de m-a ales fiul Lui